Voce

Trecut-au anii, zbor de pãpãdie,

Lãsând în urm-atunci lumini o mie,

A fost…ce-a fost nu se va mai întoarce,

Etern în timp trecutul zace.

şi totuşi iatã, ‘acum’ de-abea sosi,

La fel cum ‘mâine’ este astãzi ‘azi’,

Si ‘astãzi’ este astãzi ‘ieri’.

Nu ai putut sã prinzi nici clipa,se topi,

Aleargã timpul,aleargã-n şoapte vii.

Eu trec pe lângã tine…nu mã vezi.

Mã zbat,mã-ncrunt,alerg şi zic…

Nici nu te-ntorci, ci tu visezi,

Iar eu mã plec …mai stau un pic.

ţi-arãt minuni,ţi-arãt luminã,

Deschid cãrãri,deschid şi porţi,

M-arunc în neguri vii,suspinã.

Sunt judecat şi criticat de ţoţi.

Muncesc pe brânci ,mã dau de-a rostogolul,

Mã zbat în mine însumi,şi-mi pun atâtea întrebãri.

încerc sã-mi mai gãsesc şi astãzi cu durere rolul.

Strãbat atâtea drumuri,mã-mpart în zeci visãri.

Te-nvãţ ce-nseamnã sã iubeşti,

Te-nvãt ce e prietenia,

Iar eu ascult ce gânduri azi şopteşti,

şi tu-mi arãţi ce-i omenia.

Eu sunt mereu pe lângã tine,

şoptesc urechii tale chiar acum.

Cine sunt eu, cine sunt,cine?

Sã-ţi spun ? Se risipeşte tot în fum.

şi totuşi iţi voi dezlega acest mister,

Ce poate încã te mai chinuie.

Eu sunt chiar tu , sunt sufletul ce pâlpâie  .

Am fost şi fi voi chiar aici etern.

La fel ca timpul, mã strecor,

şi vremea mã va da uitarii.

încet,încet voi fi doar un decor

A ce-ar fi fost,şi ce-ar fi a visãrii.

22 decembrie 2010