Opreşte darã clipa astã
şi aminteşte-ţi de cei dragi
De cei care în viaţa noastrã,
Ne-ajutã zilnic,fãr’ de-omagi’…
Plãpânde vis din lumea vastã.
Ridicã-ţi ochii-iţi plecaţi,
Ce în ţãrânã se rãscoalã.
Priveşte!...iatã-i pe ceilalţi,
Care în umbrã se apleacã
Şi te înalţã spre versanţi,
Spre nouri albi -- şi nu se-mpacã,
Decât atunci când,minunaţi,
P’a cerului sclipire sã se-ntoarcã.
Ascultã glasul ce te-nspirã,
Ascultã gândul ce şoptit,
Te-ndeamnã azi,in cânt de lirã,
Sã mulţumeşti celui jertfit.
Dar pleacã-ţi fruntea luminoasã,
Si fã la fel cum au fãcut
Şi cei care în zi ceţoasã
Ardeau fãclii ce-au cunoscut
Iubirea, şi grija…suflete…pioasã.
Pentru cei care mã ajutã atât de des,
Pentru cei care mã iubesc ,chiar de nu ştiu,
Pentru cei care poate nu mã-nghit.
Şi pentru tine,cititorule poftit.
5 noiembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu