Am închis porţile către lume,
S-au trântit, ciobind tencuială.
Am sfârşit cu idealurile crunte,
şi gust din nou potir de amăreală.
Ecouri las în urmă, amăgire,
Din cartea vieţii mele dau citire,
Din ultima pagină scrisă.
Era inima mea coló deschisă,
Dar s-a închis, şi bate în surdină,
Un vis aşteaptă la portiţă,
Dar vai, degeaba mai animă,
Căci e închisă, nu-i putinţă,
Să fie iar deschisă,
Căci e închisă.
şi merg mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu