S’ascunde soarele în nori,
E început de iarn’afarã,
în curte iarãşi nu sunt flori,
Demult nu mai e varã.
O adiere-nceatã mã mângâie uşor,
Se-nlcinã arborii cu crengile-n pãmânt
Dar vino iarnã ,din ceruri te scobor,
Si lasã-ţi frigu’ncetişor,mai vino şi în gând.
Ingheaţã astã lume, opreste timpul darã,
Nãvalnic de pe culme, sã vinã rece sarã.
Cu mantia-ţi cea groasã orasul sã-l acoperi
Sã nu te-astept acuma ,ci sufletu-mi descoperi.
Cu fulgii tãi de nea, uşori şi zgribuliţi,
Sã dai avãnt la sãnii, sã bucuri pe copii,
Prea multã vreme-au fost tãcuţi, cuminţi...
Bujorii lor fierbinţi zâmbesc zglobiu şi vii.
Picteazã flori de gheaţã pe geamuri alburii,
La care mai viseazã încet copilarii.
Adu zãpadã-n casã,mizerie-n odaie,
Cãci doarã este iarnã, e flacãrã vioaie.
Mai simt si-acum miros de brad trecut,
Nu-i vis,ci iarã e Crãciun în prag de’ajun.
Ce trece timpul Doamne !...atãtea-s de facut.
Miroase-a lemne arse şi-a gem de cãpşun.
Dar trece vremea mai departe
Cum trece apa prin prundiş
Nu-ţi irosi clipe deşarte,
Atenţie! e timp de seceriş.
30 noiembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu