Punct

M-am hotãrât acum o vreme,

Sã fac încet, de nu-s probleme,

Un punct nevinovat şi mic,

Pe o hârtie de nimic.

Mã chinuisem eu un pic

Pân-mã vãzui într-un impas.

Chiar al meu punct, deşi fizíc,

Iar mã lãsase fãrã glas.

Cãci el de fapt nu punct era,

Ci mai degrab-ar fi o patã.

Dintr-un nimic, precum pãrea,

Era acuma cãt o baltã!

Şi-am împãrţit punctul în douã,

Cãci între douã nu te plouã…

Şi-l desfãcui în patru pãrţi,

Ca sã ajungã pe la toţi.

Şi eu vãzui cã rãmânea

Mãcar un punct la nimenea.

Întruna mã mai chinuia

Aceastã mâzgã, chiar aşa!

Am stat pe gând o scurtã vreme,

Şi-am hotãrât , cam cu durere,

Sã-mpart pe punct la infinit.

Şi tot un punct mi s-a ivit.

Te-ntreb atunci,stimate cititor,

Şi chiar te rog cu aprig mare dor,

Rãspunde darã de îndatã...

Ce e un punct...un punct sau patã?

22 octombrie 2010