Lumea mã acuzã şi-mi spune cã-s nebun!
Greşit, nu sunt nebun!
Cunoscuţii imi spun cã sunt prea timorat.
Greşit, nu sunt prea timorat.
Gândurile mã sugrumã şi-mi zic cã-s inutil.
Greşit, nu-s inutil.
Chiar sufletu-mi se zbate şi-afirmã cã sunt laş.
Greşit, nu-s laş…sau sunt?
***
Doar pur şi simplu încerc mai des, mai rar
S-ascult şi voci care şoptesc în grai strain.
Dar e ciudat, deşi deschid urechi nu chiar arar,
Eu tot în mine însumi mã confirm.
Cãci eu prin mine însumi definesc
Natura mea, şi viaţa mea mereu,
Deşi incearcã cei ce mã grãbesc
Sã nãruie ce am clãdit cu greu.
Cu raza gândului meu socotit
încerc s-aduc luminã şi speranţã,
Dar ochi, urechi şi suflete grãbit
Se-nchid, se-afundã-n ignoranţã.
15 Februarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu