Pleosc!

E ciudat când rânduri plouă,

E bizar, e drept, bizar,

Două căi se~duc, tot două,

şi eu cânt arar...arar.

Foaie verde de mărar,

Vai mărar, de ce mărar?

Că de nu e de cicoare,

Ah cicoare, ce oroare.

şi zăresc mai cu stupoare,

Deplorare, eronare,

Mâzgăleli de-abea nescrise,

Eşti nebun, cumă, nescrise?

Uite-aşea că-i pe precise

întrebări şi acatiste,

Se adună-n nesimţire,

Parcă am o presimţire...

Cum că astă aşteptare,

N-are rimă, n-are...are?

Precum sarpele c’otită

N’ar-urechi, o dă cotită

Se loveşte de-o artrită,

De se sperie-amăgită,

Mintea mea usor boltită

Intr-o strofă obosită,

Doar idei s-opresc in sită,

Mai usor, mai lămurită,

şi mă sperie un gând,

Că in ritmul unui cânt

Am făcut drept muribund

Un biet şarpe, fluierând.

Foaie verde d’usturoi,

Calci prin bălţi, te faci noroi.

şi de unde am plecat,

Niciodată n-am aflat,

Eu m-am dus, eu v-am lăsat,

Sărman şarpe, macerat.

15 Aprilie 2011