Rãcealã

Tuşesc, rãsuflu greu,

E frig,e frig în jurul meu

Se duc batistele în vânt,

Pastilele la fel,pe rând.

Am fost un simplu pãcãlit,

Mergeam p’afarã rãtãcit,

Cã’tam cu greu a mea cãrare,

Sã nu mai stau în asteptare.

Si totuşi vezi…ce întâmplare,

Pe drumul meu de cercetare,

Mã-mpiedic de o arãtare,

Ce se pitea între hotare.

Se uitã-ncet şi pe mijite,

Nu car’cumva sã o strivesc,

Avea picioarele sfrijite,

şi vai,  ce suflete zãresc.

Se-agaţã dânsa cu putere,

şi nu mã lasã,nu mã lasã,

înfinge ghiare cu durere,

şi toata ura-n mine varsã.

încerc sã scap,mã zbat amarnic,

E prea târziu, ce vis horific

Mã-ntorc acasã,şi-n jãratic,

S-aprinde chipul sãu despotic.

 

Ce gânduri, şi ce Intuneric

Aduce numai disperare...

şi caut sprijinul angelic,

în clipa cea de-nfricoşare.

Mã plec spre Crucea Lui de lemn,

şi-i pun în ranã al meu suflet,

şi simt un sfânt şi cald îndemn,

E Crist, ce mângâi-al meu cuget.

şi iatã dar, duşmanul meu mã lasã,

şi arde-n focul cel etern,

Respir, luminã se revarsã

Speranţã ,zâmbete se cern.

Cãlcasem dar pe cãi greşite,

şi iatã cã am fost salvat,

Durerea mea e pe sfârşite,

Iubirea însãşi m-a iertat.

şi totuşi , simplã amintire,

Sã nu o dau iar în smintealã,

Mi s-a lãsat în îngrijire

Aceastã aprigã rãcealã.

Deacuma ochi o sã deschid,

Si n-o sã cat nimic din cele rele,

Cãci tot pãcatul e avid,

Mã spãl si eu acum de ele.

5 ianuarie 2011