Ochi

Priviri de foc rãscoalã al meu suflet,

Mã bãntuie durerea,şi-al dorului avânt,

şi mã întreb ce vrea de l-al meu cuget...

Sunt doar un gãnd şoptit într-un cuvãnt.

Doi ochi cãprui cãtarã visele-mi trecute,

E doar ce-a fost, nu e nimic din ce va fi şi mâine,

Mirat privesc la ochii ei cei vii,stãpâni pe mine,

Zãmbesc...minciuni dau iarã inimii s-asculte.

Eu vãd în ai ei ochi a mea  tãcere,

De ce eu tac? De ce sunt darã amuţit ?

Lumina ei mã cheamã...nu ştiu,dar cu durere,

Zãresc în aceşti ochi privirea ei în mine rãtãcit.

O, suflet farã milã rãzvrãtit ,

De ce vrei tu cu-a ta privire,

Sã spulberi bucãţele ce-i ivit

Din inimã ,în ochilor clipire.

O mare de necunoscut acum desparte,

Ce-ar fi putut sã fie,ce-ar fi şi ce a fost,

De-ar fi ştiut nişte priviri ce inima-mi ascunde,

N-ar fi tãcut…am fost, şi sunt acum un prost.

28 noiembrie 2010

~poezia care-mi place poate cel mai mult~