Poezie

Poezia e viaţã....

Iar viaţa e om,

Omul e suflet,

Iar sufletu-i cor de lacrimi secate,

de ceruri însorite printre nori,

de vise spulberate şi renviate la infinit,

de gânduri şoptite şi de idei ascunse,

de îngeri închipuiti şi de demoni doborâti,

de codrii verzi şi lanuri uscate,

de roua rece şi gerul cald,

de ieri şi azi şi-atunci şi-acuma,

de rãu şi bine, alb şi negru,

de iluzii şi realitãţi subite,

de nimic preschimbat in tot,

şi de tot redus la nimic,

de realitate ascunsã între buchii

de durere încrustatã în marmura inimii

de feţe triste şi trişti berbanţi,

de glorii uitate şi de imnuri pierdute,

acele clipe printre somn rãtãcite,

sub chipul visãrii între coşmaruri,

ce se preschimbã-n realitate,

în lupta penelului cu hartia.

Poezia eşti tu,

Sunt eu,

E el,

E ea,

şi mai apoi o sã te-ntreb…

Mai existã poezie?

12 februarie 2011