Normal

E una sã fii tu însãţi, suflet,

şi alta este sã afirmi cã eşti normal.

Ai fost ivit c-o minte şi cu-n cuget,

Eşti om, nu eşti un animal.

Trãim intr-o lume în care totul e tipar,

Iar suflete tãiate se-nchid printre cutii,

Se spune azi cã libertatea ne e dar.

Dar e defapt sentinţa inimilor vii.

Noi facem doar sã adaptãm idei iar plagiate,

şi ne minţim pe noi înşine când credem inutil,

Cã suntem invincibili,cã totul e departe,

Dar,realitate, ce aprig te ascunzi şi ce subtil

E tot acoperit cu gânduri si pãreri forţate,

Care ne fac sã pãsim în veşnica minciunã,

Ca-m fi doar simple creaturi dresate,

Sã ascultãm mereu de voie şi-mpreunã.

Si totuşi paradoxul cel mai mare nu ar fi,

Decât cã fiecare-n parte suntem speciali,

Avem un suflet în primire , de n-am ştii,

Am fi doar trupuri sfârtecate maşinal

Nu sunt normal,şi nici nu mi-aş dori sã fiu.

Sã mi se spunã cã sunt nebun, ciudat ,bizar.

Dar nu, nu vreau tipar, nici cânt pustiu,

Vreau doar sã am în mânã al meu zar.

Sã ştiu mãcar cã-mi aleg al meu drum,

Cã nu-s legat cu sfori ce mã conduc...

Ci am un cuget liber şi inima-mi i-un fum

Ce se preschimã-n floare atunci când mã tot duc.

Sã nu-ţi doreşti, o ,dragul meu, normal sã fii.

Normalitatea e tipar,e tern,e amãgire,

Fii doar tu însãti in fiecare zi,

şi lumineazã suflete în ceastã aprig’ omenire.

Nu sunt normal,dacã aş fi,nu aş mai fi.

Eu sunt nebun, ciudat, bizar ,deşi ,

Mai simplu ar fi poate,acum ,în astã zi,

Normalitate şi în normal sã fi.

Si totuşi...

28 ianuarie 2011