Ajunse-am pribeagul în zori de speranţă
La marginea zării, neant de-agonie
şi jalnice turnuri, cetăţi de căire,
Sunt fulger în noapte ce-şi dă importanţă.
Satanice chipuri răsar în neştire
Cu becuri ciudate ce-şi schimbă culori,
Iar templele banilor dau astăzi zidire.
Coloşilor cerberi, străjeri zgârie-nori.
întregul feeric se spulberă-n negru
în timp ce se luptă cu oşti îngereşti
Iar eu, spectatorul, cu greu mai integru,
Ajung ezoteric chiar în Bucureşti.
Din seria : „ Pe plaiuri Lituaniene”
30 Iulie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu