E noapte…canapeaua a tăcut de tot
Ce zace împreună cu trecutul meu netot
Nu pot...toţi oamenii-n Viena dorm
Cu dor pe-un scaun moale de nesomn.
Figuri chircite în sofism
Plictis îi duc pe aripile visului
E trist să crezi că vienezii tot nu stiu
Ca zborul viu e înc-un drum pustiu.
Pe zări de idei, cu patimi deşarte
Tot dorm pe-o canapea de bar pe spate
E noapte-n Viena şi genele pică
în lacrimi de bere, când lumea e mică.
Se lasă şi zorile-n noapte
şi soarele umblă în şoapte.
Din seria « Pe plaiuri Lituaniene »
Petrecând noaptea în aeroport.
1 August 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu