De-aş fi sau de nu calator între stele
Speranţe deşarte eu tot aş fura
Căci visele mele se pierd tot într-una
şi zorii de noapte-s pe urmele mele…
Pierduta-m în şoapte întregul meu luce,
Blestemul meu dulce e viu şi pribeag
E văzul meu tulbur, e umbra din rouă
Ce plânge pe-altar şi mă dă în vileag?
şi vars în pocale de aur zadarnic
Veninul ce sapă adânc în ruini,
Acida mea ploaie se pleacă-n ciulini
Sunt clipa din urmă, a lunii paharnic.
Să râdeţi, himere, de omul ce speră
şi-aruncă minute în ore trecute,
E-o clipă prezentă ce-ar fi pe tăcute
O stea pribegită ce încă mai arde.
Dar nu sunt, şi moartea îmi fură din moarte.
Din seria " Pe plaiuri Lituaniene"
2 August 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu