Singur în ploaie

Iar pe tâmple se scurge ploaia…

Ah ploaie năprasnică, ploaie,

Ploaie ce vii peste mine,

Si mă cuprinzi în răcoarea ta!

Suflă peste mine stropi de gheaţă,

Să acopere-n mine ce mai este uman.

Ploaie, închide-mă într-un bob de apă,

şi lasă-mă acolo, singur în singurătatea mea,

Ploaie! Fii tu umbrelă pentru ce-i uscat,

Si udă-mi viaţa cu roua ta,

Sau aruncă-mă departe, în singurătatea mea.

Ploaie, ah , tu ploaie, azvârle-mă în nimic,

şi uite-mă într-un strop de eter efemer,

Curând ploaie, curând mă voi evapora în tine,

Iar totul nu va fi decât minciună. Singur.

Ploaie...

Umbrele trec pe lângă mine, şi dânsele nu stiu cine eşti,

Eh, dacă n-ar fi umbrele, lumea te-ar descoperi,

Mai bine.

Eu te cunosc ploaie, dar pe mine nimeni nu mă cunoaşte,

Tu, ploaie, mă cunoşti?

Ploaie? Ploaie?

Ploaie...

<asta se întâmplă când mergeţi prin ploaie fără umbrele-sfatul meu, folosiţi umbrele>

7 Mai 2011