Mă plec spre orele trecute,
Trecut-au toate val vârtej,
şi merg încet şi pe tăcute,
şi-nghit în sec cu-al meu gâtlej.
Tu, Ochi cărbune, ce mai vezi?
De nu fărâme din ce-am fost.
Tu, Gând, trecut-aşa mă crezi?
Aşa dar sunt, dar am un rost.
Am dorul de a mai trăi,
De a simţi ce n-am simţit,
De a împlini si a găsi,
Tot ce eu nu am dovedit.
Dar voi, voi ore, m-apăsaţi,
Mult prea devreme şi rapid,
Ce mai vrei om, ce tu aştepţi?
Ai sufletul bătrân şi-arid.
Trăişte-ţi viaţa şi fii tânăr,
Căci de n-o faci, să nu îmi spui,
Că eşti bătrân şi eşti tu reavăn,
Precum eu sunt şi cum eu vrui.
Dar nu mai vreau, şi sunt bătrân.
9 mai 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu