Libertate!

Vrem libertate!

“Ce frumos sună, libertate…

Idealul unei lumi neaşteptate”

De când pământul fu creeat,

De când o lume s-a-ntâmplat,

Doar omul fuse liberat

Din mraja vechiului păcat.

“ A fi liber,

Ce-nseamnă a fi liber?”

Iar omu-n dor era lăuntric,

şi el călca porunci mereu,

Iar cerul său era năprasnic,

Cugetul mic, sufletul greu.

“  şi nu era el oare,

Chiar propiul lui stăpân?”

A fi stăpân e-un ideal

Ce doar cu greu este atins,

Fiind stăpân nu eşti leal,

Chiar libertăţii vechi cuprins.

“ Iar noi ne-am subjugat mereu?”

E greu să spui că am greşit,

Când viaţa noastră-i relativă,

Atâta doar, încet, spăşit,

întreaga lume e nocivă.

şi ne ucidem între noi,

Spunând că este dreptul nostru,

Iar ochii stau, precumă voi...

Se tot complac în dorul vostru.

“Deci libertate mai există?”

A existat dânsa vreodată?

A fost creată din dureri

De om care ştia o dată,

Că sclavi noştrii sunt chiar veri.

Sunt verii noştri, sau eşti chiar tu.

“De ce?”

Căci ne complacem în plăcere

şi preferăm să realizăm

Chiar univeruri de durere,

în care să ne izolăm.

Creem mereu un altul ‘noi‘

Pe care îl vopsim cu aur,

Pe dinauntru suntem goi,

şi suntem “liberi” ca un graur,

Ce ciuguleşte din noroi.

“Avem curaj să spunem azi

Că suntem liberi

                         şi cinstiţi,

Te rog priveşte dar la tine,

şi spune-mi, eşti tu liber?”

Doar incultură imorală

şi falşii zei ai lumii noi,

Aceasta este lumea-reală,

în care mai trăim prin ploi.

şi suntem goi.

Dar spune “nu” la ce e rău,

şi nu te defineşte ca fiinţă,

E dificil, eu ştiu, e greu...

şi totul e-n a ta putinţă,

Să spui ‘nu’...

“Dar cine vrea, când poate să trăiască,

în universuri poleite, şi fără grijă omenească”

Eu ştiu...poate tu?

Poezia cu numărul 50.

21 Mai 2011