Parfum de vară

Salcâm în floare îti presară

Pe buzele-ţi de proaspăt trandafir,

O caldă sărutare înspre seară

în arsă unduire de profir.

şi se apleacă înspre zări

Cu florile-i de miere alburii

Ce se tot pierd pe zeci cărări,

Prin al tău păr cu fire aurii.

Iar ai tăi ochi clipesc angelic,

In strălucirea de azur

A cerului cel vistiernic,

Ce-şi aminteşte de huzur.

Iar în mireasmă de parfum,

întreaga lună te adoră

iar stelele se-ascund în fum

Uitate într-o veche horă.

Te pierzi tu floare-nmiresmată

Cu sufletul de greu potir,

şi rătăceşti în lumea ta uitată,

Intr-o petală de pelin.

Se scutură salcâmul tău iubit,

Furând cu sete o şoaptă şi-un suspin  

Se-ntoarce el, la anu’, negreşit,

şi-ţi va lua şi ultimul său chin.

şi nu ştia sărmanul tău salcâm

Că şi-o eram cândva un tei,

Veneam prin veri cu tot tacâm,

şi aşteptam al tău scântei,

S-aprindă a iubiri foc,.

M-am ars încet şi-am făcut loc,

Acestui crin uitat în joc,

Sărman salcâm, te joci cu foc.

Să nu te arzi, sărman boboc.

Ce tăcute sunt florile de salcâm…

"Aceasta este soarta salcâmului singuratic”

24 Mai 2011