Inutil

Mereu în viaţa mea măruntă

Am încercat s-ajut cum pot,

Dar vai, în mintea mea căruntă,

Nu sunt decât un vechi netot.

Am pus atâtea lumi la cale,

şi nu mi-a reuşit niciuna bine,

Să fiu sortit s-alunec doar la vale?

Mi-e teamă să mai cred în mine.

Sunt cert, doar simplă rătăcire,

şi stric încet ce am creat cu greu,

Mă-nnec în propria-mi minţire,

în car’ mă-nalţ spre cer mereu.

Sunt slab, sunt jalnic în putinţă,

şi mă complac în lucruri de nimic.

De ce sunt doar povară şi căinţă

Pentru cel care speră câte-un pic.

Prea multe piedici în tăcere

Eu am tot pus fără ştiinţă

Chiar celui care în durere,

A tot sperat l-a mea voinţă.

„Prea mult se suferă din a mea neputinţă.

Povară sunt, chiar celor dragi.“

 

 

Iertare implor celor cărora le-am greşit,

              20 Mai 2011