Hapciu! s-aude un strănut,
Iar unu vrea recent la baie
Caci neuronii s-au zbătut,
La crunta matematicii bătaie
Un infocat strălucitor,
Tot scrie harnic şi cetit,
Iar altul tot stăruitor
Roade-un creion nefericit.
Ideea zburdă drept pe foaie
Iar mulţi încearca a o prinde
Dar vai, zadarnică văpaie,
Că tot le scapă prin veşminte.
Prin cusături şi... evantaie.
Caci este cald şi năduşeală
Iar miza-i mare, ce mai vrei?
Ispita face-a amageală
şi-ar vrea să cumpere holtei
Cu-a ei mirifcă găteală.
Unu-ntrun colţ cască anemic
Iar altu-i gata, căci a plâns
Orele pier, minutu-i veşnic,
Vreo doi deja in slăvi s-au dus.
Mă mir că nu au leşinat,
Mai este doar juma' de ora,
Unu s-a pus pe deşirat,
O seama de idei in hora.
şi iată clipa a sosit,
Iar foile s-adună vrafuri
Minutul iată a pierit,
Iar orele sunt prafuri, prafuri.
Si pân’ la urma ce a fost?
Doar clipe-ntregi pierdute-n van.
N-a fost nimica fără rost.
Au fost impulsuri şi... elan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu