Frânturi de rânduri.

Am vorbit atât de mult

în versuri.

Dar am … vorbit degeaba.

Căci eu mă pierd în rânduri, rime,

Mă pierd în tine şi în mine

Fără ecou, pribeag rătăcit.

Franjuri de gânduri rătăcite

Sunt sclavul vostru părăsit.

şi mă închideţi în rime şi catrene

Fără milă sfâşiaţi sufletul meu

şi îl puneţi pe foaie de hârtie.

în văzul tuturor!

M-am împărţit în mii de vise-aparte

Iar acum nu am cum să fiu al meu

Căci sunt în litere şi buchii.

Zdrobit sub penel şi beat în cerneală

Pierdut în diacritice şi vise laolaltă

Hoinar necunoscut şi fără casă.

Sfâşiat etern în nemurire,

şi izgonit din moarte pe vecie,

Aruncat în groapa universului tăciune

‘necat în ochii tăi de cer şi lună neagră.

Ucis în paragraful de mai sus, cu exclamaţii,

Un puf de praf uitat în nor, gata să trăiască.

Dar plouă pe rândurile mele

Iar cerneala se prelinge pe altar,

Soclul trecutului meu nedefinit.

şi mânjesc bucată de piatră.

Mă ai în inimă cititor, căci mai citit...

Sau ai trecut direct la ultima strofă?

Deci m-ai pierdut, degeaba mai citesti acum de la-nceput...

Eu m-am sfârşit, doar frânturi de rânduri.

Cerneala mă sufocă. şi picur viaţă pe soclul de piatră.

şi sap adânc frânturi de rânduri.

27 Mai 2011