Seceriş în coli de aur, stă, mustind de sânge galben
Spic-ntreg ciupit de graur, lan de grâu, în cerul dalben.
Păsări cad în vâlvă mare, căutând a lui răbdare,
Vântul rece lăcrimează, spicul greu se prosternează.
Lan de grâu, lan de grâu, izvorât din limped râu,
Lan de grâu, de ce tu pieri, de ce seceră tu ceri,
Lan de grâu, tu orb tăcut, vine timpul, a trecut.
Unde eşti tu lan de grâu, izvorât din limped râu?
“Mă tăiară oamenii, vin holtei cu galbenii,
De mă cumpără pe braţ, de mă-mpart făra nesaţ.
De m-ofer la om pe masă, lan de grâu la tine-n casă,
De mă-ngroapă satele, să dau rod cu carele.
Eu sunt pâine, eu sunt viaţă, fără mine nu e piaţă,
Nu e târg, nu este masă, nici biserici, nici povaţă,
Har împart la oameni azi, ei m-oferă făr de-obraz,
Zilnic mor şi zilnic nasc, lan de grâu aprins de vreasc.”
Lan de grâu tăiat de om, de ai fi tu astăzi pom,
Nu tăiat, ci falnic mare, ai fi tu pintre hotare.
“Vezi, din mine a crescut, tot poporul cel plăcut,
Pomi intregi ei au tăiat, dar el tot nu s-a lăsat”
Lan de grâu, tu orb tăcut, vine timpul, a trecut.
Unde eşti tu lan de grâu, izvorât din limped râu?...
17 Aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu