Huşi

Mereu în viatã ne codim,

Ne temem, fãr ca noi sã ştim...

Uitãm de unde am pornit,

De plaiul verde mult iubit

Trãim în simplã nepãsare…

Sau doarã timpul nu-i de-ajuns

Sã  povestim cu-nflãcãrare

Ce-a fost şi unde s-a ajuns ?

Am rãscolit în teancul de iubire

şi am gasit pe-o foaie strãvezie

O amintire veche…însã vie

Despre oras,despre-a mea fire.

Este un târg aproape mic,

De dealuri, vii împrejmuit,

Un loc al visului şoptit

Pe subt un noriu pitit.

Pe o colinã înãlţatã,

Stã falnic,iatã,cocoţatã,

A lui Stefan Mãreţul ctitorie,

Acum o mar’-episcopie.

Ca mãrturie de nescris,

în orãşelul meu,cuprins,

Muzeul,vechi şi ponosit,

Se-nchinã timpului oprit.

Ar vrea şi el sã fi-a tuturor,

S-atragã lumea vie-a lumilor,

Dar trece vremea,şi tot stãruitor,

Aşteaptã dânsu-ncetişor...încetisor.

Puzderie de parcuri apãrurã,

Pe loc, deodatã se fãcurã.

Acuma-i luminos şi-ncântãtor,

Acest târg mic al Huşilor.

În parc,pe-un soclu prãfuit,

Stã Cuza singur,amãgit…

L-au pus sã stea pe-o simplã piatrã,

Si l-au uitat acolo ,de îndatã.

Din generaţii-n generaţii a trecut

Învãţãtura vie-a aste-i ginte,

La Cuza Vod-a cunoscut

Cultura, chiar şi-al tãu pãrinte.

Cãci chiar de nu esti de p’aici

Mãcar o datã auzişi,

De « Cuza Vodã »,de la Huşi,

Colegiu mândru, oameni mici.

Şi dacã din curiozitate

Ajungi în Mai,chiar în ‘cetate’

O sã zãreşti fãr’ greutate,

Lalele mii, nenumãrate.

Avem pãduri,avem campii,

Avem şi vii , perseverente,

Ce-aduc ca rod pe îndelete,

Gustoase, vinuri, ca sã ştii.

Gãseşti aicea mai de toate,

Un lucru este însã inedit,

Huşeanul simplu şi trudit

Munceşte dânsul cât mai poate.

Mereu zâmbeşte cu iubire

Şi te ajutã chiar la greu,

ţi-ar da şi ultimul sãu leu,

De ar avea,dar nu mai are.

în acest târg eu am crescut

Şi nu voi da nicicând uitãrii,

Trecutul ce s-a petrecut

In zilele visãrii.

11 noiembrie 2010