Când cerul se-ntunecã-n negura nopţii,
Iar norii s-adunã vârtej printre zãri,
O salbã de lacrimi ne picurã-n inimi
Venirea nãprasnic-a veşnicii ploi.
Un licãr de soare apune de departe
Uitat însã parc-într-o altã visare ;
Un fulger de aur strãbate vãzduhul;
Un fulger de aur strãbate vãzduhul;
Tunetul rãsunã zguduind pãmântul
Şi simţi cum cerul te-apasã greu
Cum timpul se scurge,se scurge mereu
Şi vrei sã disparã tot rãul din lume
Sã-l arunci pe veci în ale mãrilor spume.
S-aduci speranţã-n inimi ce sunt frânte,
Şi sã le prinzi prin dragoste pe cele ce-au fost rupte
Sã lupţi pentru credinţã,luminã şi dreptate
Sã nu mai stãm pe gânduri,sã trecem azi la fapte!
Noiembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu