Trei câţei cu cozi în vânt
Trec la treap, uşor la vale
şi şoptesc în cor un cant
Punând lumile la cale.
Lătrături de tot tacâmul
Hărmălaie, ce să-I zic
Ei stârnesc întreg tărâmul
supărându-l cate-un pic.
Dar de-o dată-un câine mic,
îi spusese celui mare:
“Hei, bărbate, stai un pic,
Sa îţi pun o întrebare:
După bunul Dumnezeu
Noi, sărmane animale
Am vorbi?...de parcă-i greu,
Doar lătrăm, aşa … agale.
Fiind dar problema pusă,
Acei câini n-au mai vorbit.
Iar cântarea fiind dusă
Au lătrat necontenit.
7 martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu