luni, 25 aprilie 2011

Clădiri de carton


Mă amuză uneori când mă gândesc,
La lumea cea de azi care-nconjoară
Realitatea, când numai măştile-ţi zăresc,
în timp ce clipa ziduri vii doboară.

E neştiintă oare sau doară e prostie
Cele ce se intâmplă azi cu greu,
E amăgire sau simplă ironie
Cea care calcă suflete mereu?

Un crainic dă minciuni pe pâine,
Iar guri diform deabea înghit,
Aşa-i de mult, mai las pe mâine,
Ca nu cumva să uit ce am poftit.

Mai multă e coperta decât cartea,
Iar dacă-i scumpă-i valoroasă,
Ce dacă-i ieftină, nu-i moartea
La fel de vie şi pompoasă?

Nimic sau tot, neant, etern,
La mine toate încetează,
încet zabrelele se cern,
şi înc-un suflet mai visează.


8 martie 2011


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu