Pribeagul printre astre

E soare sau e lună ce licăreşte în apus?

Ce astru este oare, ascuns în razele de sus?

M-am dus să văd, mai de aproape-ngândurat,

şi să găsesc răspuns misterului ne-nduplecat.

şi m-am întors în miază-noapte pe-o cărare rătăcită,

Iar paşii mei săltau grăbiţi într-o visare pribegită,

Tacit în toate şi în prezent întrebător

Am devent eu astfel astralul călător.

Iar ani întreg am răscolit şi munţi, şi văi, şi ploi eterne,

Ca să găsesc ce n-am găsit şi să-nţeleg c-am rătăcit,

Doar ca să aflu lămurit ce am ştiut de la-nceput,

Că luna este soare între stele...

şi de-ar fi soarele chiar lună atunci minune-ar deveni,

Căci astfel noaptea ar fi ziuă şi ziua ar încremeni,

Ca să admire ce n-a fost şi să visez-eternitate...

Coboară lună dintre sori şi fii regină peste noapte.

9 Iulie 2011