Frunze cad din ceruri peste mine,
şi mă îngroapă în rândurile vii
şi moarte, mă sufoc în somnul care vine
Adorm, şi plec în negurile gri.
Frunze cad din ploaie peste zare,
şi-acoperă lumina şi tot ce a apus,
Iar roua zace-n iarbă în recea imploarare,
Zadarnice speranţe, eternul e răpus.
Frunze cad din zâmbete pe frunte,
Sărută, iată, noapte, pe tâmplele cărunte,
Iar minţile mărunte se pierd extaziate,
în buzele muririi, e umbră peste pleoape.
Frunze cad din ceruri peste zile,
şi dulce mi-e mormântul, şi dulce mi-este moartea,
Căci cine-ar vrea să aibă o viaţă ca şi mine?
Funebră este piatra, pecetluindu-mi soarta.
10 Iulie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu