Trecând furtună în Braşov

şi-era trecut înspre apus

Un nor în ceruri rătăcit

Iar picuri reci au răcorit

Un suflet cald de mult răpus

şi tu erai în orice strop

şi-n orice frunză răzvrătită

şi-n orice lacrimă iubită

Eram şăgalnicul tău rob.

Furtună cade peste noi

Trimite fulgere în şoapte

E frig în zorile din noapte

E lung cortegiul din convoi.

şi plouă munţii peste tine

Fur stropii răscoliţi în mine.

11 Iulie 2011

Din seria ”Amintiri Predealice”

în prag de furtună, pribegind prin Braşov.