şi-am prins în mână un cuvânt,
Dar a zburat spre ceruri imediat,
Am încercat din nou, dar s-a pierdut în vânt,
şi inima-mi bătea iar sacadat.
Era cuvântul cel dintâi,
Ce de pe buze a purtat
Mistere-ntregi la căpătâi
şi la-nceput un vis uitat.
Ce minunat e-acest crâmpei,
Cu care munţi întregi ciopleşti,
şi mări de-ai vrea cu vii scântei,
Ai lumina ca în poveşti.
Eu am în mâini acest cuvânt,
şi ţi-l ofer acum şi ţie,
Primeşte-l dar în ritm de cânt,
Este substanţa lumii vie.
şi la-nceput era Cuvânt,
Iar noi suntem doar o stihie
şi-am prins în suflet un cuvânt…
24 Iunie 2011
imi palce poza :D
RăspundețiȘtergeresi poezia nu:)
RăspundețiȘtergere