Viaţa ta, e-o carte de puţinţă,
O carte poliţistă, cu buchii transparente,
Pictate în căinţă cu o urmă de fiinţă.
şi-ţi tremură d-emoţii la fiece capitol,
Cu-enormă înfocare în tot ce e-ngroşat,
Căci sare-n ochi la oricare-ocol uitat.
Nu rupe foi, artist pierdut,
Ci scrie altele noi cu penel de aur şi cerneală roşie,
în stih mărunt, şi presurat de laur.
şi să nu sari capitole,
Să le citeşti mereu doar întegral şi chiar vocal.
Iar la urmă să scrii : “Curprins”
şi vei nota surpins:
‘Sfârşit, volumul I’.
“Cuprinsul îl vei scrie tu, să nu mă mâzgăleşti, căci nu mă şterg.”
Doamne...dă-mi o radieră! Sau măcar un corector. Nu e onor, ci e un nor.
Dă-mi dară, căci iată mor, în ultimele rânduri.
“Epilog”
şi
“Va urma”
19 Iunie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu