Cuvânt

şi-am prins în mână un cuvânt,

Dar a zburat spre ceruri imediat,

Am încercat din nou, dar s-a pierdut în vânt,

şi inima-mi bătea iar sacadat.

Era cuvântul cel dintâi,

Ce de pe buze a purtat

Mistere-ntregi la căpătâi

şi la-nceput un vis uitat.

Ce minunat e-acest crâmpei,

Cu care munţi întregi ciopleşti,

şi mări de-ai vrea cu vii scântei,

Ai lumina ca în poveşti.

Eu am în mâini acest cuvânt,

şi ţi-l ofer acum şi ţie,

Primeşte-l dar în ritm de cânt,

Este substanţa lumii vie.

şi la-nceput era Cuvânt,

Iar noi suntem doar o stihie

şi-am prins în suflet un cuvânt…

24 Iunie 2011