Am fost minţit la drumul mare,
De o persoană-n enteres.
Am fost minţit cu nepăsare,
şi am fost dus tot în regres.
Mă simt jignit că-n acuzare,
Chiar mi s-a spus că am minţit,
Dar însă nu, nici ezitare,
Am afirmat c-am fost cinstit.
Eu am răspuns direct în faţă,
şi cu un zâmbet poleit,
Ea m-a minţit ca pe-o paiaţă,
şi n-am ştiut, sunt amăgit,
Dar am aflat.
Stimate, dragă, mincinos,
Sau mincinoasă după caz,
Să ştii că am un fin miros,
şi am s-adulmec făr’ răgaz.
Căci ştii tu, nu e norocos,
Chiar cel pe care îl descos.
22 Iunie 2011
“pentru cei care mint...cam des :) “
Foarte frumoasa poezie. Dar sa stii ca acele persoane care te-au mintoit au avut un motiv bine intemeiat :D
RăspundețiȘtergereUna e sa minti ca sa te aperi, iar alta e sa minti cu zambetul pe buze si sa afirmi ca n-am ghicit si ca mai am de cautat:)
RăspundețiȘtergere