E noapte, e frig şi cerul m-apasă,
E negru în ochi ce sclipeau mai de mult
Iar drumul sărută în pasul ce lasă,
O cale de umbră, e tot ce-am mai vrut.
Sunt singur, cărarea mă poartă spre lacrimi
De fum, e-n drum, şi-n ceaţă mă pierde ,
Un licăr de spaimă, un dram de lumini,
O seamă de crini, şi-o ultimă rază.
Sunt singur pe drumul cu lămpi amăgite,
Aprinse şi stinse în ritm funerar,
E marşul de moarte, e zbucium în mine,
Se arde şi becul mereu temerar.
Sunt singur, lăsa-voi în scris şi pleca-voi,
Citatul cel lung a vieţilor mele,
şi-n el eu voi scrie cu zâmbete noi…
S-aşterne cenusă pe pleoapele mele.
29 Iulie 2011
Cam atat, dragii mei, pe luna iulie...ne vedem peste 10-11 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu